poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-10-05 | | In amintirea prietenei Tamara Tamara Tânără , distinsă și frumoasă Era măritată, era la ea acasă . Tatăl era general de toți stimat Înalt în grad, înalt la stat ! În '39 războiul s-a declanșat "Români trece-ți Prutul !" așa s-a ordonat. Și generalul ca și atâția alții Porni la luptă s-ajute aliații ! Au cucerit pământul sfânt de ruși furat Dar, războiul nu s-a terminat ! Plecară-n lupte mai departe Alături de nemți să facă dreptate ! Într-o zi încercuiți și capturați Înspre Siberii au fost deportați Pacea de mult era încheiată Pe el nu-l văzuse nimeni , niciodată ! Tamara a tot sperat că tatăl va veni Mama-l plângea în fiecare zi ... Deodată un zvon s-a împrăștiat "Soldații și ofițerii se-ntorc neapărat"... Și s-au întors ... prin orașe și sate Au tot venit ostașii de departe Din lagăre, bolnavi și chinuiți De amar de vreme de țară despărțiți ! Dar, tatăl Tamarei nu venea La multe uși ea mergea și întreba Cu greu a primit răspuns la-ntrebare : "Mai marii oștii sunt la-nchisoare ! Criminali de război sunt generalii ! Ei n-au ales bine dușmanii !" Când țara sub drapel i-a chemat Fără a crâcni, în luptă s-au aruncat ! Acum erau judecați și osândiți În grele închisori asvârliți ... Degeaba încerca Tamara să-l găsească Închisoarea comunistă nu-l lasă acasă ! Ea s-a zbătut atât de mult sărmana Dar truda nu i-a fost degeaba ! Închisoarea după luni grele a aflat Și s-a mutat cu mama, aproape într-un sat. Încet și prin iscoade s-a apropiat Multe lucruri din închisoare a aflat ... Acum despre ele mi-e greu să povestesc Tamara și cu mama ei credeau că-nebunesc ! Dar, n-au înebunit ! Căci s-au luptat Când și când câte ceva au aflat : Nejudecați ... dar condamnați Colonei, generali în închisori aruncați ! Dar, ei într-o zi n-au mai suportat Viața nedemnă ce le-a fost dat : Să trăiască pe paie în închisoare Ei generali ai armatei floare ! Știau că n-au nici un păcat! Jurământul de soldat au respectat ! N-ar fi putut să fugă de sub drapel Aveau un grad, aveau un țel ! Atunci, șapte ofițeri s-au jurat, Dintr-o anume zi n-au mai mâncat ! Curând de foame mai bine vor muri Scăpând de chinul de zi cu zi ! N-a fost prea greu : deja erau slăbiți Prin lagăre și închisori chinuiți ... Curând câte unul au început să piară Neștiut de rude, în închisoarea amară ! Câte-o căruță în noapte din închisoare ieșea Cu-n fel de lada în crângul de stejari mergea. Acolo soldații săpau adânc o groapă Rasturnau lada în groapa poate cu apă ... Apoi bătătoreau bine ; puneau ramuri Fără tricolor, salve , preot, erau duși generalii ... În groapa adâncă în pădurea bătrână Stejarii plângeau, plângeau lumea nebună ! Tamara pândea în fiece noapte Mama n-avea lacrimi, erau secate Iscoada i-a promis că-i va zice Când pe tatăl ei îl vor duce ! Și într-o noapte cu luna plină Tatăl va fi ascuns de lumină ... . A știut că-n căruță, în ladă E tata ! Dar nu poate să-l vadă ! "Vei merge tiptil mai departe"... Iscoada o-nvața ca la carte "După ce treaba va fi terminată Mergi să plângi pe groapa astupată !" "Dar, dacă te simte sau te vede un soldat Să știi că viața ta s-a terminat !" "Am înțeles, am înțeles " Tamara a îngânat ... "Îți mulțumesc ! Ce mult m-ai ajutat !" Și-așa a fost ; după căruță s-a târât în noapte A condus creștinește pe tata de departe ! Se ruga, o rugăciune spunea mereu în gând Mergea încet, atent, plângând, plângând ! Soldații au terminat iute treaba Au întors căruța și-au pornit cu graba Care este atât de necesară Când faci o treabă așa murdară ! Atunci printre copaci Tamara s-a strecurat S-a prăvălit ! Pământul a sărutat ! A plâns cu lacrimi sărate , amare O, Doamne puterea Ta cât e de mare ! Ajută-mă pe mine să trăiesc Pe tatăl meu să-l pomenesc ... Și-ajută-mă să vină ziua-n care Pedepsa meritată s-o ia fiecare ! A scormonit apoi cu mâna în pământ Și-a luat un pumn din acel mormânt ... La pus într-o batistă , l-a legat Și toată viața în casa l-a păstrat! Să uite vreodată fata de general a putut Ce soartă nemiloasă tatăl ei a avut ? Să-i ierte pe cei ce astfel s-au purtat ? Nici Dumnezeu nu i-a iertat ! Voi, generații viitoare să nu uitați : Ca el au suferit mii de soldați ! Căci soldat orice general întâi a fost Și-n istorie orice sacrificiu are rost ! Bucuresti, 7 iunie 1997 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate