caut refugii, chiar obscure,
de parcă creierul n-ar fi un loc potrivit-
e adevărat,
dacă-l ai, chiar și spălat,
nicidecum spălat de transpirație
și ceață.
să poți transpira din nou,
alegerea e liberă
individul liber.
nu, nu liber profesionist
cu încălcări agravante.
mă știu,
de fiecare dată după spovedanie
căutam un refugiu,
împreună cu popa la o discuție
ca între bărbați.
discuția noastră o terminăm
când clopotarul bătea ora exactă
în funcție de greutatea lui corporală,
iar noi ne găseam refugiul în fața unui lighean invizibil.


e bine să fii prieten cu popa,
prezența lui o percepeam asemeni unui
careu de popi,
când joci poker.
da, mereu caut refugii în ceva
dar niciodată nu-mi trec prin pat,
motiv bun să-mi pun bilețele pe noptiera
cu veioză,
le citesc la culcare,
un fel de refugiu între lumină, amnezie și jar,
de acum le privesc în frazele filmelor mute.