poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-09-16 | | Pilda plopului A fost odată ca-n povești... a fost într-un sătuc de țară o casă cu acareturi bătrânești cu o bancuță ce privea spre ulicioară ... O curte mică-n jur avea cu un coteț înspre grădină ; un plop frumos păzea intrarea iar florile zâmbeau până în tindă ! În casă doi bătrâni stăteau Copiii erau duși cu carte ... O pisicuță ș-un cățel aveau câteva pasări mișunau în curte... Părea că totu-i stabilit și vor trăi așa cât veacul.... Dar într-o zi urgia a venit Și-un foc îmbrățișase totul ! Fugiră toți cu multă frică pe la vecini în grabă mare cățelul și biata pisică și tot ce însemna suflare ! Și apă multă au adunat toți cei din jur cu ce puteau chiar și pompierii au chemat la nevoie cu toții săreau ... N-avură vreme de jelit căci para cuprinsese totul casa, acoperișul ruginit gardul , cotețul chiar și plopul ... Și n-a fost chip să-l stăpânească din curte tot s-a mistuit N-avură timp nici să jelească ... Sălbatic focul tot a pustiit ! Și-au plâns apoi pe vatra urgisită bătrânul și cu baba-i dragă căci focul a ars într-o clipită ce-au adunat o viață-ntreagă ! Într-un sipet ședea bine pitită O poza cu băiatul premiant și chiar cu coroniță a lor fetiță la umbra plopului înalt ! Se mai uita din când în când bătrânul la chipurile dragi acum departe și baba se uita pe ascuns la fiul și la fetița, acum mămică și cu carte ! Acuma totu-i un morman de scrum de-l scormonești e tot degeaba le frige talpa praful de pe drum ; distrusă pe o piatra plânge baba ! Căci n-are cine să o liniștească și nici cuvinte nimeni nu găsește e arsă toată truda strămoșească și-acuș , acuș iarna sosește ! Și plopul, ce durere Doamne ! el n-a putut s-o ia la fugă a ars de viu așa splendoare și el nu poate nici măcar să plângă ! Tulpina-i groasa și înaltă e arsă toată-n neclintire crengi negre către cer se-nalță cerând la ceruri nemurire ! Să-l mângâie bătrânul parcă-ar vrea dar frige-acum a lui tulpină simbolul vieții el era... Dar a murit, ținut de rădăcină ! S-au aciuat bătrânii prin vecini ..."om face-n primăvara alta casă"... au adunat din sat cocoșul cu găini cățelul și pisica cea frumoasă... Și a venit o iarnă lungă, grea Zăpada acoperi ruina toată Doar plopul negru-n curte mai era de parcă altfel n-a fost niciodată ! O iarnă-ntreagă au tot gândit dacă să-și facă iar coliba să taie plopul pustiit să vină mai spre gard cu tinda... Când oamenii mergeau la semănat ei cu lopeți și cu topoare au adunat ce focul a stricat și se gândeau chiar să măsoare... Dar, plopul ars în drum stătea ..."oricum el e uscat cu totul"... Îl vor tăia , la nimeni nu mai folosea dar, îl plângea încet în barbă moșul ... Să-l taie ei s-au pregătit pe locul lui cu casa să se-ntindă dar, la tulpină în cenușe au găsit Doau lăstare verzi din rădăcină ! Natura plopului i-a ascultat dorința desi în toamnă a ars semeț, cu totul ! Și omul trebuie să-și biruie căința Să facă ce făcu-ta plopul ! Și baba și moșneagul au mângâiat mlădița văzând că plopul lor nu a murit vor face cum le cere viața lasând lăstarii la locul cuvenit ! Și n-au mai plâns de-atunci bătrânii casa cu trudă au săltat Din zi în zi creșteau lăstarii iar casa-ncet, încet s-a ridicat ! Îndurerați și plini de suferință știind că au pierdut trecutul tot ei, copleșiți de neputință că trebui să renască, i-a învățat un plop ! București, 15 septembrie 1988
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate