hei camarazi atâţia câţi mai suntem azi treziţi-vă
auziţi cum plânge undeva prin ceruri o vioară
nu-i porumbescu nici enescu e nea spoială
s-a-întors la hanul galben ca să cânte
precum odinioară pe ritm de cavaleria rus/ticană
să cânte balada locotenenţilor de la gară

era prin şaizecişiopt în august sfârşit de vară
când brejnev bătea în poartă la hotare
voia să treacă peste prut şi restul de moldovă
spunea că-i ordin de la petru şi domnul cantemir
ştiţi cine l-a oprit da da chiar la graniţele cerului
la otopeni băneasa nişte copii locotenenţii de la gară

în optzeşinouă erau maiori locotenenţii de la gară
scrâşnise din dinţi muscalul dar nu uitase umilinţa
s-a-întors de astă dată cu toată malta şi cu nato
precum traian odinioară să scoată dacia din hartă
în târgovişte aici la noi au făcut şi ei ce s-a putut
l-au împuşcat pe însuşi decebal ca să saveze ţara

vremuri grele să uite de ruşine dar mai ales istoria să-i uite
şi-au mutat cazarma tot pe lângă gară în cimitirul mântuleasa
dar nu avură parte ca peste ei să se aştearnă colbul
siluind geografia mongolii ajuns-au iarăşi la hotare
ce sunteţi surzi de ce mai staţi nu auziţi alarma
sub drapelul getodac se-întorc locotenenţii de la gară

vin vin vin şi tot vin mărşăluind pe ritm de rus/ticană
încolonaţi cu dumnezeu în frunte comandant suprem
fulgerele laserului de la măgurele le sunt rachete
roata istoriei şi-au pus-o la carul lor de luptă
supravieţuitorii suntem azi bătrâni bolnavi scârbiţi
ori poate mult prea laşi lângă ei să ne încolonăm
măcar cei cu un pic de demnitate la hanul galben să-i întâmpinăm
cu salva bateriilor de vin să-i pomenim cântându-le povestea