cine
va porni vântul războiului?
ce ifigenie va fi sacrificată
pe-altarul zeiței artemis?
desculÈ›, calchos
străbate schimbătoarele cărări ale mării,
neînțelegând semnele...

semnele,
pitite sub umbrela tripletului w,
au o alură specială:
dau plăsmuirii
un gust de adevăr.
nu demult,
un astrofizician declara că
printr-un nor de comete,
steaua morții
se îndreaptă vertiginos
spre pământ.

pământul e prins-
ca un fluture,
în plasa
invidiei, a minciunii și a urii-
energii negative,
cum bine spunea
Nicolae Tesla
iventatorul.

descoperindu-se
clonarea moleculară,
vom prepara o supă
dintr-o tulpină de e-coli și
vectori plasmidici.
pentru a amplifica aroma adn-ului
vom folosi o reacție de polimerizare
în lanț.
masa-i gata,
vom dejuna
cu oamenii-insecte.

greieri înveliți în ciocolată,
greieri tăvăliți în caramel sărat,
salata de crudități cu greieri de casă,
cine
va mai cânta
în lungile seri
cu lună plină?

plinul e golit de conștiință;
cunoașterea e de-acum
mama tuturor religiilor.
ea
produce mutații în percererea realității,
desacralizând
toate aspectele și principiile
vieții.

viața-un tăvălug
rostogolit pe zgrunțuroase suprafețe,
îngroapă talantul.
pentru a nu da piept cu stăpânul,
prin tehnologie,
se reîncarnează,
satisfăcându-și poftele
într-un alt corp.

corpuri umane-
depersonalizate,
dansează lasciv.
printre bucăți de hârtie
nedigerabilă,
șobolanul alb, sleit-
aidoma lui Kurelek,
caută o cale de
ieșire din labirint.

în afara matrixului,
un câmp de grâu devorat de lăcuste...
mai aproape de grotă,
sub rumeguÈ™,
câteva discuri cu muzică clasică,
un desen de Michelangelo
și
o carte de poezie.

poezia
nu poate fi cuprinsă într-o ecuație;
nu este generată de un program,
de calculator.
poezia
se naște în inimă-
sălașul a tot Creatorului;
poezia e
vie.