Ochiul lui Dumnezeu este o coborâre
Care vede în timp mișcarea devenirii
Din care își întremează orizontul.

Bolta privirii i se arcuiește contradictorie
Fără a căuta spații în golul vederii.

Pentru a-l desena trebuie să trasezi
Aria tuturor colțurilor drept.

Formularea lui e un dar irefutabil.

E fuga de uitare, o pleoapă care închide,
Ca o reverență care cuprinde în sine
Întregul ce-l risipește întunecând.