*
poezia, forma sindicalizată a morților;
însingurarea este o mimare a sfințeniei -


*
etajul 5 al insulei -

totul pare o minciună! - binoclul
ticăloșiei -
dansând


se despoaie pielea
nesimțirii


în marginea râului. secetă-i
peste tot; dar


nu se topește nimic!


toate se solidifică, se
încrâncenează – azbest!


… pe insula singurătății lipsește
nisipul –


strigătul nisipului, -
mișcare a nisipului: iubirea!


*
alunecarea devine dulce;
ieftine


mesaje, rotunjite. bani;
albire a pietrelor din preajmă –
prietenie înfricoșată!