devastată vasta cale
între două puncte moi
lumea iată, se prăvale
fără noimă, fără noi

cică mai rămânem încă
să plătim cu, plus bacșiș –
viața moartea ne mănâncă
Dumnezeu privește câș

este numai el, păcatul
ce ne-a ispitit plăcut
și l-am săvârșit în patul
unde vrajba ne-a păscut

ca pe frunze chiar uscate
capra vremii cățărată
între zodii ne-nțărcate –
calea laptelui-i ferată

trenul sorții deraiat –
punctul critic cel mai moale
dinte pe dinte cariat
i-a dat cu succes la gioale

în celălalt, și zic de punct
n-a crezut niciun profet
nici în cel pretins defunct
și-nviat Mare Efet

rătăcelnica pornire
moștenim și-apoi risipei
lepădăm cu îndîrjire
să părem fruntașii grupei

leatul, zi-i o secundă
ce ne-adună-n poala sa
ca de noi să ne ascundă
sau de cine altcineva?

vraiștea asta controlată
e trecută în meniu
ca planetă obsedată
în călduri și-n... nu mai știu

hei, Doamne, fă ochii mici!
sau clipește doar o dată
cât noi să fugim de aici
din acum și din vreodată...

ba nu, las-așa, duios precar
fie cum ai vrut mereu
iar acestei gări acar
zi merçi că nu-i sunt eu