poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-07-31 | |
Mi-aș umili mormântul
de n-aș lăsa să zburde pe câmpie precum un miel, în tandra-i nebunie, divinul vers, și chiar dacă lipsit de interes nu am pus nicio aură în icoană, tot nu i-am rătăcit prezentului prin coamă inutil. Nu îmi zidesc din cimitir castele, când dau cu sufletul în loc de bici, iubire vă dezvolt în răni, nu inamici, iar în urechi vă introduc cartele să conectați cuvintele cu ele, la Dumnezeul ce din voi veghează, să deveniți mai mult decât o frază. Sunt sigur că a fi-i o poezie, dar nu a noastră, noi suntem pergamentele pe care-și scrie altcineva surâsul, percepții trecătoare sub un condei de sânge, prin care vântul a înviat și plânge, tremurător. Așa-mi răsfrâng muțenia încruntată peste mormântul celor care pier, sperând că El, privindu-mă din Cer, îmi va dicta poema asta toată, fiindcă o simt, în mine, încurcată, de firul vieții ce de vină-i... sper.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate