//

vom lăsa armele jos
acum că a venit această primăvară care
a înghețat străzile noroioase.

suntem la fel ca animalele sacrificate
în abatoare.

privim ghioceii cum se strivesc sub
pașii noștri.

suntem soldați si distrugem
totul în calea noastră.

brazi falnici strălucesc în soarele de carton desenat
de copiii care încă nu au fost uciși.

le-am spus mamelor
nu vă mai distrugeți copii nenăscuți.
le-am spus taților
nu mai distrugeți mamele cu sâni atât de frumoși.

suntem cei
care sapă
în pământ pentru a îngropa morții.

vom lăsa armele jos
dar în creierele noastre nu încetează să se infiltreze teama.

anotimpul acesta blând și frumos se poate transforma
oricând într-o baie de sânge.

pentru că nimic nu se petrece la suprafață.

totul are loc în subteran și acolo nu trăiește nimic
decât boala, suferința și frica.