În frunzele pianului din fața ferestrei degetele vântului
Dansau același ritmuri, deși interpretau alte partituri.

Încadrat în ramă, ca dintr-o lentilă ochiul meu atent
Urmărea zborul minuscul al sunetelor ca un zeu.

Cerul atârna de propria sa stare ca și cum ar fi stat.

Dar jocul forțelor era cu totul altul şi poate de aceea
Era singurul care acționa cu totul altfel decât cel ce cânta.