poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-06-07 | |
apa care mă gândește tace răspicat,
îmi fură gândurile precum torentul fură peștii morți, stuful și resturile de papură, mătasea broaștei, și tace la fiecare piatră pe care o mângâie, tace la fiecare parte din corpul meu pe care o fabrică și o lasă pe pământ ca pe-o dovadă tot așa sângele, sângele îmi gândește buricul de când mă aflu în pântecul mamei, îmi gândește culoarea sfârcurilor, firele albe din labirintul de pe scalp, pe care nu le vopsesc, că tot făpturi ale lui Dumnezeu sunt, precum și apa din ventriculii din creier îmi gândește fluturele viu al minții și visele hidropice și dorințele în cascadă, cu sentimente care se înlănțuiesc în arcuri reflexe, apa e viața care mă sapă, ea știe să lase la iveală culorile curcubeului, ea incizează osul și netezește nucleii nervoși, lasă formă gândurilor și lasă semnătura ei în formele lumii, canioane străvechi care mă recheamă trup și suflet, unde apa m-a lăsat ca pe o amprentă m-a copiat ca o mască mortuară și a trecut prin mine rostogolind hohote de plâns
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate