o voce plăcută, bine antrenată transmite să punem centurile de siguranță,

între timp, ca niște romantici incurabili, fluturii-molii se abțin de la ros cordoane ombilicale,
sufocați unul în altul ascultă muzica de după,

n-am înțeles niciodată de ce moliile femele au aripile mici, mici, sau de loc
și nu zboară,
nu face sens,
la o adică, după noua ordine a lumii ar putea și ele să
se zburlească

***

pierduți într-un motel la marginea lumii,
încleștați ca un praf alb gogoloșit, tragem sângele-napoi pe nas,
facem hidratare intravenoasă cu perfuzii de apă
de cocos,
încercăm să smulgem mâinile, buzele, picioarele, gura,
nu ne putem smulge unul de la celălalt

din uter

gândul unicorn ne-nțeapă-n deget,
construim laboratoare, peste noapte devenim: fezabili,
tranșabili, digestibili, degradabili, eco-logici,

masculul dezvoltă aripi să zboare pentru că
thysania agrippina pe insula ei (tot ce știe) elimină feromoni până își atinge scopul: acuplează, acuplează, acuplează, oooh,
satisfăcută, pe partea inferioară a frunzei depune ouăle,
tot la megafon: perioada de incubație durează
vă previn
se anunță condiții meteorologice extreme,

acoperiți cu ceară

așteaptă

***

Între timp, pe șoseaua scrisului e un du-te-vino:
fuste, cabaret, bastoane și pălării,
rujuri, trabucuri, săruturi, fum,
mult fum,
în prohibiția lui al pacino, se face trafic de cuvinte,
se-mpușcă mai rău ca-n școlile americane

fără scafandre, ne scufundăm în scris,
ne ținem de nasuri, de burtă, chicotim, ne tragem palme peste frunte,
în scrisul ăsta ne scufundăm nu până la gât, da până când lumea care spală vasele,
duce gunoiul, sapă grădina,
cumpără carnea, fierbe fasolea,
curăță urechile, mătură strada, scobește în dinți ... dispare,
dispare complet

non existat

***

în viteza asta de evacuare, pentru a putea crește interdependența
ne-ncălzim palmele pe unde apucăm, cum putem,
pe ici-colea, între picioare, sub subțiori, pe piept,
copiem mortul,
sărim peste buze, mese, peste somn,
întinși într-un nufăr așteptăm nopțile de groază,
oamenii de groază, să putem scrie despre ei
despre umbrele lor, crucile lor, cum a-nviat cineva
(aș putea scrie isus, dar nu vreau să folosesc clișee)

așteptăm scrisul despre ce n-a mai fost scris,
despre ce nu s-a spus, nu s-aude, nu se vede, nu se rumegă,
nu se-nghite

așteptăm scrisul despre cum viața-i o cleptomană nesimțită
și perversă

în momentul de față nici eu nu mai știu ce se-ntâmplă cu-această poezie la fel de cleptomană

vă atenționez, se poate întâmpla orice, să moară cineva, să facă cancer, hemoroizi, infact,
nască,
în viață asta este imposibil să nu eșuezi la ceva,
im-po-si-bil,
iar dacă nu reușești atunci cumpără-ți un cui mai mare

***

ideea bună este că cineva tot va rămâne, va supraviețui,
poate nu tu, poate nu eu, poate nu ei,
și totuși, cineva tot va cădea în transă, autohipnoză
iar
părul le va crește sub curea, tăvălug ca la primii oamenii,
va crește până și sub braț, pe picioare, pe piept,

ideea proastă este, unghiile ni le va tăia o soră medicală bine aranjată,
cu pregătire bună,
cu sânii artificiali,
buze artificiale,
ochi artificiali,
p.... artificială,
calmă le va tăia, probabil le va mirosi,
va sufla în ele,
le va da o viață nouă, un nume nou, un look nou,
iar la megafon
o voce bine antrenată, cu-n timbru plăcut va anunța: punem centurile de siguranță,
iar noi,
fără mare bătaie de cap,
deja, vom purta centură la pantaloni, la fuste, la gât,
la cap pentru a ști unde ne sunt plasate deșeurile
ca un brainstorm