poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-05-26 | [Acest text ar trebui citit în francais] | Înscris în bibliotecă de Guy Rancourt Les alouettes me devancent avec des cris d’allégresse, L’âme s’élance joyeusement à leur suite, Vers la maison de père, vers la maison de père Te mène la clarté du jour ! Jadis j’ai émigré dehors dans le monde; Oui j’ai été ce jour-là en cette extrémité. Mon cœur a été pris d’angoisse et d’horreur Face à qui m’attendait. La clarté du jour me conduisait, Loin, très loin de la maison de père. Les chants anciens résonnaient derrière moi, La joie d’autrefois était morte. Ô rossignol, chante à présent et dis-le, Chante-le au monde entier : Finie la douleur, passée la plainte, Une fois dans la maison chérie de père 1888 (Friedrich Nietzsche, Poèmes de jeunesse, 1858-1871)
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate