poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-05-22 | |
viața noastră se scurgea aici
în această încăpere amplă în care altcândva ar fi avut loc și copacii... nu doar să crească după toate probabilitățile eram vecini... poate mai mult dar cum ne mai perindam noi unii pe lângă alții fără să ne fi văzut fără măcar să ne fi simțit! (un copil făcea tumbe alte chestii de păcălit. starea aia prelungă ce nu se termină cu miracol) îmbrățișează-mă! – s-a trezit implorând ea... sau poate într-un impuls el ei i s-a destăinuit vreau să mă îmbrățișezi! – și-a articulat dorul cineva aproape de sfârșit fantomatice, degetele au izbit vidul miile de păsări încurcate printre răsuflările oamenilor au căzut atât de extenuați când hergheliile își slobozeau cârlanii puștiul atingea în leagănul său partea nevăzută a lucrurilor asta de nu cumva robii își dumicau lanțurile sub privirile înmărmurite ale sfinților trebuia să-ți primesc sărutul rotindu-mi sufletul să cuprind locul ăla de departe de unde se tot întreba Dumnezeu: e iubire au moarte? și atunci copilul își pune mâini de uriaș îmbrățișează, bătrân, primul om strângând la inimă singurătatea întreagă a lumii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate