Cel dintâi lucru de care m-am lovit a fost o piatră
Pe când am învățat să pășesc spre a afla drumul.

Atunci am descoperit că și bulgării pământului sunt lucruri
La fel cum este ciutura sau fântâna din marginea lui
Apa din adânc, lapte în cană și stea în cer…
Norii din orizont, scaieții câmpului, frunzele toamnei,
Vrăbii în umbre și păduri în rădăcini…

Lucrul este ceea ce nu putem vedea și privi.
Este lipsit de chip. Un Dumnezeu.

În sine rămâne un dincolo. Poartă lângă care
Așteptăm să ni se permită trecerea.

Doar numindu-l devine. E realitatea prin care
Ne înălțăm spre a gândi la altceva: moartea, judecata,
Cuvântul care devine ființă întregind din nimic.