aprilie
lună plină și roză,
ieri a nins, încă azi
mulți
mulți nori de lumină

statuie

gândesc dacă lumina se ține minte pe ea însăși,
dacă luna știe când e numită de nasa supermoon sau lună palidă,
când aduce îngheț, ploaie,
menstruație,
ovulație
dacă își asumă credite,

săptămâna trecută la colțul casei furtuna a rupt jumătate de copac
oare își aduce aminte unde?
ține minte rădăcinile putrede, vii
crengile uscate bătute de vânt,

mă uit pe fereastră

pisicul a sărit în copac, se joacă cu blue jays,
cine pe cine se memorizează? inițial, se pare, pisicul provoacă păsările,
ghemuit pe o creangă mai groasă așteaptă următoarea mișcare,
am și eu momentele mele
am priceput adevărul niciodată nu miaună, nu latră
nu te mângâie ca o mamă blajină
dar nici nu te sărută unde vrei tu

de mii de ani

se vehiculează că știe multe, mulți îl cunosc,
adevărul crud se poartă autistic,
the gifted child
genuine îi place aceeași mâncare, acelaș drum, haină, aceeași culoare,
oprește la roșu, trece pe verde, it simply knows what is right,
ca un măgar se lipește de aceiași oameni
rage la aceeași poartă

singurul dotat în lovitura sub centură,
pe gură cască îi lovește după ceafă,
pe restul în frunte, în burtă, unde nimerește
cu pumnul, picioarele, barosul, ca un tunet, ca o bombă
mușcă de ureche, de nas,
e un fel de mike tyson ajuns the greatest puncher of all times,

despite it all
net teatru, fel de fel de creaturi reinventate,
personaje cucuiete fără glumă vorbesc despre centură,
se bat cu pumnii în piept,
vor să-l avorteze
să-l fluture pe obrazul (drept) lui joffrey de peyrac
mai mult ca probabil, să astupe fisurile de pe palatul culturii ( mai marii
explicând: este un răspuns de adaptare la proaspăta reabilitare),

făr di glumă
adevărul adevărului nu are treabă cu adaptarea, trendul, salvatorii lumii,
un bumerang nu știe de deștepți, hâtrii dar nici de ceilalți …

un bumerang e un bumerang
fă arc din bumerang, sau parașută
și vei avea durerea de cap a prințesei diana în ziua nunții; migrene dulci migrene
cancer, tumori pe creier,
constipare de pițigoi, dinți rupți la tv-zor,
viol în viol,- oncel

nu mai vreau să scriu din ce țin în minte,
declar, nu știu nimic (zice-ți: mare scofală)
nu vreau să-mi spăl creierul cu adevărul vostru memorizat

***

realitatea e mult mai dură decât un bostan decorat de haloween,
când memoria își bate joc de tine
în fiecare dimineță te trezești mai mic și mai mic
șrimp
extinzându-ne înainte și înapoi ca o gumă de mestecat
fără gust
promițătoare
inele lăptoase de grindină solidificate între tangibil și inaccesibil
joc liber în sus în jos pe coloană
abandonați (nu înseamnă că suntem eliberați de greșeli, de răspunderi)
indiferent de ne întâmplăm sau nu
toate cele care o fi nu sunt numai ale noastre
acolo sau aici suntem bulă-n-bulă
unde ne lipsește
the freedom with respect to destiny
...

but how about the parrot? când adevărul se întâmplă ca luna plină
în carne vie și roză
o dată pe lună
pe an,
pe secol,
o dată în milenium
...