Răsărind din Mureș
Pe'nspumatu-i șarg,
Decebal avântă
Goana-i înspre larg

Valul care fuge,
Valul știe-un drum. —
Tu, ce drum mai știi tu,
Decebal, de-acum?

Vuie' surd pământul...
Nu știi, tu, pământ,
Unde mai gonește
Un fugar înfrânt?

Vâjâie de friguri
Tâmpla lui fierbinte.
Calul taie calea —
Codru-i stă 'nainte.

E răcoare'n codru,
Șargu-i obosit —
Domnu-i leagă frâul
De-un brad trăsnit

...Brad trăsnit! ...Ce falnic
Știi să mori tu, brad!
Brazii stau în trăsnet
Neclintiti și cad. —

Decebal viteze,
Cum știi Tu să cazi?
Pleacă din cuprinsul
Codrilor de brazi!

Geamăt umflă pieptu-i,
Zalele îl strâng —
Saltă'n scări, și aiurea
Fuge iar din crâng.

Câmpii s'aștern în juru-i,
Dar deodată-n loc
A'mpietrit, cu ochi
Mari pe un disc de foc —

Soarele'i Sat în față
Fioros si mare,
Fruntea rezemându-și
Sângerând pe zare.

...Fruntea când nu poate
Să-și mai țină sus,
Moare în val de sânge
Soarele în apus.

Decebal, viteze,
Cum știi tu să spui?
Mut a stat înfrântul
De rușinea lui.

...Neam viteaz și slobod,
Noi să ne târâm
În genunchi ca robi
Pe străbun tărâm?

Turmele și rodul,
Aurul din stânci,
Tineri și fecioare,
Bir adus pe brâci!

Ești nădejdea țării,
Scut unui popor —
Să-ți îndoi grumazul? ...
Frângi mândria lor?

Nu! Cârmuindu-și crâncen
Șargul de zăbale,
Și-l aruncă fulger
Pe întoarsa cale.

Ard cetăți nălucă?
Se îmbulzesc pe sus
Oști în crunt încaer?
Ori sunt nori de apus?

...Sorii mor în flăcări!
...Brazii în furtuni,
Trăsnetu-I doboară,
Dar le-a pus cununi!

Bruma, duh de vifor.
Sbori, sălbatic șarg,
Să suni corni, Omule!
Negura s'o sparg,

Să mă arăt iar țării
Sus pe zarea culmii,
Să prefac în oaste
Brazii toți și ulmii,

Să prăvăl' din creste
Vijelia urii —
De pe trupul țării
Să gonim vulturii.