Mâine am de zămislit încă o zi.

Să deschid ochii, să privesc și să văd,
Să pășesc spre a visa că adun drumul
Pe care să mă întorc lângă tine.

Și să mă simt viu, parte din nesfârșire,
Râzând și lăcrimând în lumini ce obosesc.

Astfel, adunând pământ spre a zidi casa
În care vom muri născând copii
Păzesc forma ei imaginară.

În visul meu secret, pentru că știu
Că acel mâine al privirii sunt eu
Cel care pe mine mă văd,

Ca pe o umbră lumina mi te adaugă.