nu ai coborât la poalele dealului
(păsările se pitulau printre ierburi lipsă)
nu ai făcut semnul
nu te-am auzit

ceaiul se răcea în tăcere
se umpleau păduri de specii suspecte:
nu mă așteptai.

palizi mi se preumblau ochii
printre pașii neșovăielnici ai trecătorilor
mirosind a cartofi prăjiți și a miere

nici măcar în imaginație
altfel n-ai apărut!

nu m-ai invitat la o mare
nepăsătoare nebună... vie
să ținem între cuvinte
în zidul lor
spaimele pescărușilor
destinul comun zdruncinat în cădere

locul păstrează virgin timpul

o virginitate din alea cu fața schimonosită

spațiul ăsta nealmeu în burta căruia alunec alunec

îmi zdrelesc pentru a câta oară? genunchii... chipul

dar nu... nu sunt în copilărie și lumea asta

care mă privește straniu... mă execută


de sub tălpi
se ridică iernile
asemenea unor străbuni pervertiți
nu se sfiesc să-și înghețe nepoții

acești 2 străini desăvârșiți!


(când am dat la o parte perdeaua
ochii mei încă zburătăceau
căutând acel obiect
pierdut.)