parcă-s încercuită de limbi de foc
dorurile mă ard și lacrimi nu le sting
fără iubirea ta simt că mă sufoc
măcar cu gândul sper să te ating.

zilnic mă gândesc la tine cu intensitate
doar așa pot face inima să iubească
să facă din iubire o imensitate
să cuprindă și lumea cerească.

vorbesc cu poza ta cu lacrimi o ud
între săruturi reci fără răspuns
nu credeam destinul să să fie crud
să ne despartă- am sufletul străpuns.

vin-o-mi în vis să mă alinți ușor
să dorm îmi fac un ceai de merișor.