Cândva am scuturat nisip de pe picioare
S-a scurs apoi tăcut, încet, inima-n mare
Valu-a spălat trecut, l-a înecat în sare
Se plimbă suflet mut, stingher, în așteptare

Dezbracă-te de ieri și-mbracă-te cu mine
Să-mi prinzi inima azi să n-o strivească mâine
Pe lacrimă s-o prinzi cu rosii buze-aprinse
Topeşte-mă în brațe să mă golesc de lume

Deschide seara-n șoapte, aprinde-o-n foc de inimi
Să uiți de toți și toate, doar cautămă-n tine
Topind din mine noapte ți-aduc etern iubire
Ești peste tot și-n toate, pe suflet poezie

Răsari în vis de noapte, pătrunzi până în sânge
Două cuvinte ard, se sting făr-a te-atinge
Pribege-n vânt zburate speranțe de hârtie
Împins de realitate mă-ntorc în amintire

Nici soare nu mă arde, desculț nu simt zăpada
De mai trăiesc acum tu să-mi aduci dovada
Sentința mă condamnă să te iubesc degeaba
În loc de fericire dragostea mi-e otrava

În versuri scriu poeții ce dulce e iubirea
Uitat-au oare-a spune ce-amară-i amăgirea?
Strivind cuvinte calde răsar vorbe deșarte
Tu te transformi în vis eu mă transform în șoapte