îmi dau morții toate cuvintele mele
ca și cum nu le-ași fi rostit niciodată
și cu ele dau morții cerul cu stele
ca și cum nu le-ași fi privit viața toată.

îmi dau morții toate iubirile mele
pe care nu le-am iubit cu adevărat,
și dau morții nevisatele gândurile
pe care niciodată nu le-am așteptat.

îmi dau morții toate luminile mele
și cu ele întunericul care îl poartă.
și odată cu ele dau morții pântecele
din care m-am născut prima dată.

și îi dau adâncului ei plin de lumină,
întunericul ca pe un gând din care
să nască fără ape și fără tării anodină
moartea prin care în toate se moare.