Se-aud voci din vis de geamandură,
zori de viță veche se coclesc,
prin areopagul creștinesc
sfinții-și dau picioare-n anvergură.

De-aș fi fost altfel decât firesc,
aș sta-n cerc, domnind pe cuadratură,
mi-aș căni un smoc de barbă sură
și mi-aș trage-un car împărătesc.

Dar așa… gândirea cea matură
pune-n frâu pre roibul tineresc,
ce-ar sări în dulce viitură

unde-n muguri, muguri muguresc.
S-a dus anul, ielele mă-njură
și rânjiții-n hohote-mi rânjesc…