Rămân fidel privirii precum moartea vieții,
Fiindcă sensul cuvintelor ei dăruiesc viitorul.

Distincția sunetului și tăcerii mi se întind
Precum lumina risipită între răsărit și apus.

Carapacea în care mă cuprind îmi poartă
Timpul spre a își aduna devenirea privirii.
Ca din apa fântânilor în care stele plutesc
de dincolo de adâncul ceresc.

În ochii nisipul ca în clepsidre
Din lumina stelelor curg ca apa.