Mereu, ultimul rând


Și eu te rog să-ți mai arunci privirea
Și tu îmi ceri mereu un rând,
Cu inocența ta îmi odihnești durerea
De-a te iubi poetic, de-a te crește în poeme
Iremediabilă povară, să te închid în versuri
Când tu înflorești tăceri pe patul meu de gânduri,
Și te aștept cu veșnicia așteptării
Descompusă și compusă din învieri, primăveri și-un mugur
Sufletul meu la izvorul inimii tale,
Și tu îmi ceri un rând atât de simplu
Și eu bolnav, îl caut de o viață
În mii de rânduri...