Predicatorul din Unirii
l-aș muta în Gara de Nord.
Să strige despre Hristos
când stau muncitorii la cafea la un leu
și să văd dacă mâinile lui
pot atinge mâinile frânte de greutatea navetei,
mâinile care țin covrigi aburind
dar n-au numărat niciodată mai mult de 30 de euro,
mâinile care poartă cruci în fiecare zi
și-n carnea cărora sunt resturi de lacrimi uscate.

În piața Unirii
ar rămâne loc să ne strângem toți rătăciții
cu inimile vraiște,
cu liste lungi de oportunități ratate,
cu papile bătucite de fast-food ani la rând
proprietari de vapoare scufundate în furtuni
sfinți în marș fugiți din spitale,
vitezomani întrecându-se cu lumina
prietenii cu toți,
păsări solitare în golul apartamentelor noastre,
zburători care nu și-au scos niciodată aripile din cutii
Încetiniți, împăduriți și împletiți.