Sunt trei îngeri care mă urmăresc prin oraș.
Mănâncă burgeri, își caută iubirile sau iubitele,
domnesc în singurătate ca niște patroni protectori
și strâng din dinți când văd aglomerație.

I-am găsit prima dată în praful unei câmpii goale.
Plutea o poezie în aer,
era cafeaua proastă și poate prea scumpă,
Dumnezeu ne umplea de fiori ca o măsea cariată
până cădeam cu fața la pământ și ne mușcam limbile.

Atenție! Acest colet e fragil.
Le-am scris fiecăruia pe aripi.

Erau tineri și fericiți
dar erau singurii îngeri care și-au dat din timpul lor
ridicând sprânceana a mulțumire
când am deschis gura și-am început să trăiesc.

Le-aș construi fiecăruia câte o parcare,
pentru că dragostea în București îți construiește o parcare.
Îți repară zarurile, îți cumpără o shaorma.
Dragostea din București
îți golește pungile de sub ochi.

Merg mereu la braț cu trei îngeri prin orașul ăsta
care se hrănește cu pulpa sufletelor noastre.

Nu mi-e rușine nici de ei nici de mine,
nu mi-e frică de moarte
dar nici după atâția ani nu știu pe unde mergem.

Ei nu vorbesc, eu știu doar să mă hlizesc la vitrine,
Suntem patru chiori care-au căzut peste stupul greșit
și-acum fugim de milioane de albine colerice.


Iubito, sunt trei îngeri care m-au crescut
și m-au învățat să mă dedau la iubirea ta.
Ei nu sunt dușmani, ei sunt un ocean.