cocori de hârtie și ceai neterminat

tehnic, sunt și eu un fel de origami
foșnet mătăsos când mi se îndoaie sufletul
o mână nevăzută pliază
apasă cu putere
-pentru siguranță, îmi zic-

pe lingurița de argint
păstrată de la tine
doi fluturi molatici învață
că vintange-ul e doar pentru morți sublime
în neființă devii vechi și valoros

prețul efemerului e totuși frumos, repet
poate de aceea
te-ai gândit că e mai bine să pleci

ceaiul era prea fierbinte