am nevoie de iertare pentru confortul psihic
greșesc cu gândul când îmi pierd speranța
e prea departe Dumnezeu nu-i fizic
singurătatea inimii suprimă romanța.

nu renunț la iubirea bărbatului meu
țin de ea cu dinții cu unghii vopsite
timpul fără el devine tot mai greu
chiar și amintirile îmi par oropsite.

uneori tristețea e ca sarea pe rană
și dorul mă arde fără milă ca focul
și moartea mă subjugă ca o tirană
mi-a ucis iubirea speranța norocul.

la însingurare Doamne m-ai condamnat
sufletul meu suferă trist și întomnat.