Toamna scoate frigul și bruma din bagaje
le toarnă peste iarba fragilă istovită
crizantemele se zgribulesc în peisaje
pădurea ruginie tremură gârbovită.

nopțile iubite devin tot mai reci
și-aș vrea să-mi fii căldură la bătrânețe
pe un meleag atemporal acum petreci
revărsând peste aștri dorita blândețe.

îmi lipsești iubite ca soarele de vară
un șarpe al durerii naște singurătatea
cu cine să împart a tristeții povară?
nori plumburii îmi tulbură seninătatea.

parcă și amintirile își schimbă culoarea
mirajul vieții și-a pierdut valoarea!