poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-30 | |
te scriu din vrerea unui vis
dintr-o noapte udată de iaduri, am uitat să-ți spun că aproape-am uitat să te scriu dureros e însă visul acela, te chem în pisc de peniță cerneala face spume la gura stihului surd aceleași sensuri se rotesc în miezul rănii din neputința de-a te auzi nici în ochi nu îmi șezi pictată prea clar, hârtia-ncepe totuși să vorbească strânsă de gâtul albului, în ștreang de cuvinte scriu, e un fapt pe care apa îl știe, curgând peste piatra cea albă, marmura statuii de hârtie, chip cioplit și-altar de poezie fără jertfe de-i chip de poezie nu știu cuvintele tale cum sunt dar ale mele sunt oarbe nimeni nu-mi poate citi miezul din simplul fapt că nu există deși-n adânc de lăuntru-mi fierb esențe, dar vai!, în temnița Domnului, necoborâtoare din sdânc în noaptea aceea când Infernul mi-a poruncit despre tine mi s-a trezit visul spre un stih colosal, visător să te scriu trezit de-a binelea însă dimineața e-n odăjdii de neputință a vorbei doar șoapta mânjea cu zaț de cafea drumul alb, uneori calea sură avea înger deasupra, în zbaterea aripilor lui erau clipe de veșnicie, apoi era iarăși timpul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate