poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-21 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Când ninge: un orășel de zahăr și săniuțe, în care se văd flaute, brebenei și ionatane. Când bate vântul: viața cutreieră tăcerea și potecile muntoase ca fețele oamenilor. Când se-mprimăvărează: spre Culmea Frunților se-aud colonii romani, care au sângerat pe aici biruind întrebător. Istoria ardea cu cărbuni de aur... când plouă: cu capetele descoperite, pe socluri, clasicii din parc sunt foarte triști. Când veverițele își scapă ghindele și jucărioarele: cu salturi mortale, să-i ațâțe, ele-aruncă în domnii de piatră țepoase coji de jir, unind statuile cu fagii – sub o schemă de soare. Și-atunci, dintr-o dată, rupți de veri și ierni, clasicii, pe ploaie, sunt moderni ca buzele țuguiate ale unor oameni de zăpadă, din care ciugulesc păsările de sârmă aduse de olteni de la târg. Și de jur împrejur sunt peșteri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate