Puii de asin, cu botul lipit de lună;
din nările lor curgând gândaci de apă dulce...
Poate că în dimineața aceea o durere s-a dus în larg și nu s-a mai întors.

Prea multe ceasuri și nici un papagal!
Cineva face clizme cerului.
Ori poate că a fost în clipa acelui litigiu dintre nagâți...
Farurile iubirii se-nămoliseră într-o saltea de nisip.
Erau tubercule – pepeni – măgari –
erau sentimentele noastre așezate pe garderob
ca niște protuberanțe de panoplie
din care bea moara de vânt...
Stropită de sălcii, luna se înălțase
de un metal tragic.
Porumb melancolic.
Debarcadere somnoroase.
Câte o femeie întindea rufe pe punte.

Poate că în dimineața aceea o soartă a venit din larg.