Fertilitatea simplă a șesului, când sparge
un coc de nervi în orice copil ori mădular –
suind mușcați de soare la sângele cu alge
striații plozi cu vicii sau puberul lăstar

fugeau pe așternuturi; jocu-ncepu rotund.
O cange minerală strigase-n echinox,
epuizau batiste, din ganguri, pân-la fund
pe trotuare – sâni țipând de cald și box.

Minorii-au fost la geamuri scoși din odăi murdare
– bolboroseau mecanic și-au alergat la prăzi,
c-un pipăit forestru să-și afle de mâncare
din multele pachete zvârlite sau din căzi.

Era o hală... Toamnă... Și ploi în cartier –
pe-acolo câte unii au putrezit în ladă
cu degetele supte de sifilis, pe cer
înfipte melancolic de panica din stradă.

Intercalam în ploaia ca un rinichi străpuns
ferocitatea simplă a mâinii care duce
sub piele câmpul negru cu ugerul netuns
de bălărie naltă, ieșită prin uluce.

Și zvâcnetul pupilei – sugându-și lent culoarea –
se zvârcolea; zbârcită, femeia ne chemase
– se întindea pe coapse, adulmecând cu narea
sub scoica pielii ude, o putredă mătase.

Iar plodul între perne s-a-nveselit abia
când oasele căzute simfonice în var
și-au căutat prin arbori gingiile. Spărgea
un coc de nervi în orice copil și mădular.