Zig-zag între bordurile bulevardului meu preferat
și parcarea în care mi-am lăsat mașina
alunec ca o pisică în tufa de flori a celor nouă vârste
și nu pot uita nici după zece ani și zeci de ceaiuri băute împreună
de fiecare dată când deschid un meniu - ceaiul tău preferat e rooibos.

Alunecă printre emailurile pe care ni le-am scris
o aromă de frică și închipuire,
frică asumării propriilor eșecuri
și închipuirea care transformă scuzele în argumente.

Parcă am dansa legații la ochi,
Parcă am alerga având grija copiilor scăpați peste gard într-o cușcă de zoo
până când seara picioarele explodează de durere și bătături.

-------

M-am trezit.
Prietenia e doar sucul rănilor îngrijite în necunoștință de cauză.
Ca atunci când te împiedici în șireturi și crezi, în cădere,
că lucrurile care îți fug pe sub ochi sunt lumi noi
pe care le-ai descoperit și n-o să mai apuci să le povestești.
Mâna dreapta peste nasul spart, ochiul umflat, tu plângi de durere.

------

Singurătatea e o găleată din care beau ca niște gâște însetate
gândurile mele înainte să te privesc în ochi.

Singurătatea e doar un bolovan de sare
în jurul căruia mă învârt - e o icoană făcătoare de minuni.