promisiunile au fost încălcate încă din ziua
în care ne-am cunoscut, acum am o cameră în plus
să mă bucur de minciună și solitudine
a dispărut aburul de cafea dimineața iar
frigul e tot mai insidios, a fost planeta noastră
acum o stăpînesc ființe ciudate, par extraterestre
atît de umane însă
le-am numit tristețea și dezolarea

m-am testat și am ieșit pozitiv
pentru ce face din singurătate
o boală mai grea decît cancerul,
aș vrea să mor dar nu pot
parcă mi-ai luat ultima suflare și am ajuns zombi,
nu mai pot muri
doar motanul e viu, el a scăpat, el nu-ți simte lipsa
nu mai am puls, am doar încleștări de pumn și maxilare
pare că și tu ai supraviețuit
se spune despre tine că ai adus la viață un vierme mort

mi-ai luat zîmbetul și l-ai dat altuia
mie cînd îmi cade o felie de pîine din mînă se rostogolește
pe ambele părți
azi am găsit o sticlă de votcă în frigider
dar n-am putut să beau, cînd bei uiți de durere și
pe mine doar durerea mă face să simt că nu am dispărut
ochii mei văd în lume ca ochii lui hemingway, împușcat
și în fiecare zi e ziua concedierii

am și eu papuci pentru dragoste
niciodată purtați
pentru că totul a dat greș, nici n-a început, îmi tremură mîna
înainte să beau dar dacă beau îmi tremură interiorul
îmi tremură fiecare pas fiindcă nu știu încotro
sunt ca amsterdamul lipsit de iarbă
sunt ca toată lumea lipsită de iarbă
nici un zîmbet în mine nici muzică
nici măcar un drum să mă întreb
încotro mă îndrept

dar în rest e bine, noaptea mă învelesc cu frigul
o pisică de la gunoi a fătat trei pui frumoși și sănătoși
mă dor genunchii acolo unde m-ai mîngîiat
nu-mi mai fac cafea dimineața de teamă că mă văd în ea
sau te văd pe tine, cîteodată mă lovesc de mobilă
cum făceai tu cînd erai beată
ca să-mi pară că nu sunt singur în casă