era chemată di ochii îngrijorați și triști,
strigată di cei suferinzi, plânsul copiilor noaptea,
chinuri di nașteri, - cei ce caută lumânarea,

într-o zi
țața ileana veni la poartă:
- moș ion ti-așteaptă,

în tăcere

ca pentru o naștere
aducea apă proaspătă de-și spăla fata,
mâinile, picioarele,
(urmăream fiece mișcare), pregătea
lumânare din ceară de-albini, fir de busuioc învelite-n prosop florat,
la plecare, acoperea părul cu-n batic:- stați cuminți, ascultați di sora mai mari.

pistruiată cum eram, odată, m-am luat din urma ei
îmbrăcată-n rochiță descolorată, agudi negri-n buzunari,
sprintenă di picioari
săream ca un greier dintr-o buruiană în alta,
ba m-ascundeam după o tufă di cucută, ba după alta di liliac,
boroscai, tot ce găseam, nu puteam risca, - cumpătată călcă pământul de parcă-l mângâia:
- (haidi mamă că moari moș ion, îmi pierdeam răbdarea cu ea) căzută-n urzici,
ce să mai zici,

intră-n casă, (ceilalți plângeau prin cotloane, sărae), cumva cumva m-am strecurat,
simt un aer suspicios, o voce stinsă ”cătișoară, ai venit”, respiră
de parcă era tot ce-și dorea de mult timp, - (curiozitatea mea nu intra în decor),
ascunsă între două uși de la intrare am călcat pi-un ciocan, o mătură și-un melesteu,
în capătul odăii zării ochii buni,
strălucire din ape,
ca două mărgele dădeau ocol pereților reci,
mâinile grele strângeau lumânarea, palmele rozii rămase-n răgaz peste ele,-
am văzut-o, am văzut-o
avea chip de mireasă, - moș ion a strâns lumânarea cu multă putere,
respiră în adânc de mulțumi aerului,
a strâns înc-odată cu putere, buzele-i sau întins într-un zâmbet ca la un flăcău chipeș,
- ea mireasă, el cel lepădat au plecat, sau dus pe-un oftat,
gingașă atingere de pană pe obraz luminat de ceară, (80)


pitită între două uși, aud: - Dumnezeu să te odihnească în tihnă,
mâna se ridică-n semnul crucii:
” doar atât,
cum,
nu-i neagră, nu are coasă, coadă, coarne, haine rupte,
nu e făcută din piele și oase,
chiar dimpotrivă,
pare liniștită, cuminte,
plictisitor de frumoasă”
dezamăgită, am ieșit din ascunzătoare cu mare grijă,
(nu de alta da nu-mi doream să afle
de ce n-am stat acasă)

*

la a doua întâlnire, plictisitoarea a venit să mă ea chiar pe mine,
avea gust de nămol amestecat cu pești, - udă
m-apucă de păr cu o mână, lung s-a uitat în ochi,
dojenitoare: - e, obraznic-o, tre să mai crești,
haidi, la fugulița ieși din apă, arătă cu degetul mari: - o ei pi-aci, pi huidiță la sănătoasa,
maică-ta o făcut ciulama, te-așteaptă,
- nu te abate, (11)

*

a treia oară, pi-un pat de spital, arăta ca o lacrimă leneșă scursă din ochiul fără îndrăzneala plânsului,
înconjurat di guri mari și căscate,
ochi înlăcrimați,
mâna se mișcă a lehamite: - nevoia lui de pământ, (66)

*

a patra, betty, (93) sare din pat la ora două noaptea,
cu o voce de copil: ”mamă, unde este rochia cu buline albastre,
mă așteaptă o prietenă, mă duc să mă joc cu ea, să nu mă bați”

John, (16), strânge-n mâna stângă un lănțișor de aur
cu inimioară: - mă așteaptă, peste pod este ea
mă așteaptă

tânăra care se joacă,

îi iubește, mângâie pi toți laolaltă: ca o mireasă,
o lacrimă,
ca un copil, o balerină, o floare-
gingașă mireasmă de busuioc
suspicioasă
cuprinsă de-un oftat-
dor di lumină din ceară
trezește inimile
la-nceput di drum