poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-30 | |
Trecem noi prin timp sau
trece timpul prin ființa noastră, lăsând urme ca ridurile brăzdate pe piatra aspră de apa gonind vijelios printre stânci; râu ce-și croiește drumul prin munți și câmpii trece timpul prin oamenii înaltului cuget; înălțimile și adâncimile se îngemănează în gândirea lor fecundă, ca marea și soarele când se scufundă seara în ea... Timp nesfârșit, ce nicicând nu te oprești, care porți în tine miezul tuturor lucrurilor și toate ființele, stăpân peste lume, peste univers, de ce nu te putem niciodată întoarce, să ne dai înapoi visele, amintirile, îndepărtata copilărie pierdută? Sunt în noi, le atingem cu genele gândului, cu degetele amintirii, dar rămân mereu să plutească pe cărarea dintre vis și trecut, dintre dor și părere... Anii se scurg ne-ntrerupt, șiruri albe de păsări zburând spre alte zenituri, sperând mereu la ceva; speranța e un miraj ce duce lumea departe, mereu înainte, chiar dacă acel înainte înseamnă uneori înapoi; e un vis de mai frumos și mai bine, de necuprins și măreț, o sete de nou și necunoscut; o rază ne poartă veșnic pe ea, coborând sau urcând, șerpuind printre ierburi și flori sau pe dealuri uscate... Un pariu cu noi înșine este viața - și cu soarta, o alergare spre fericire, o înălțare sau coborâre prin spațiu și timp.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate