poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-30 | |
bargelaan 190
prima dimineață în Haga m-a prins în fața hostelului încleștat de geamantan ca o caroserie contorsionată în lumina călâie un afro-american cu părul rasta fugea de pescărușii pe care ecstasy-ul îi transformase-n dragoni din când în când se oprea la scrumiere stradale aprindea chiștoace mai răsărite sufla fum spre dragoni și urla look i'm one of yours după testul covid m-au băgat într-o cameră cu 20 de sicrie de fier în care stăteau de-a valma 15 figurine de lut pulsatil în carantină am dat peste patru secui cât era ziua de lungă jucam biliard ieșeam la Marea Nordului ne uitam cu jind la surferi ori kyte-eri ne făceam planuri cât o să stăm cum o să futem banii prea departe niciunul din noi n-a ajuns într-o seară în hostel s-a cazat și afro-americanul dimineață l-a găsit o femeie căzut pe hol plin de sânge au venit paramedicii l-au pus într-un sac au tras fermoarul și au plecat peste noapte murise după o supradoză de Speed ca-ntr-o galerie suprarealistă de artă câțiva imigranți s-au adunat în camera lui se uitau la pereții mânjiți cu rahat și-ncercau să ghicească în glumă ce-a vrut să transmită artistul fair winds and following seas îți scriu dintr-o singurătate congenitală ca hemofilia de la o vreme exist cu intermitențe unghiile de la picioare au căzut pe tăcute și fără dureri cum au căzut paleți cu salată salsa peste bocancii mei siliconați ca-ntr-un vis absurd de american mi-am promis că voi ridica un monument al unghiilor necunoscute în amintirea celor ce-au râcâit hârtia după o ultimă gură de aer mă uit la carnea rămasă pe degete îmi pare că-i țiplă vidată de spată în drum spre depozite Albert Heijn o noapte pe săptămână patul meu nu e patul meu e cimentul cantinei din Menken de care-mi îndreptam șira spinării- oțel de Damasc scos din forjă - și sudam trei țigări în zece minute o dimineață pe săptămână mă trezesc cu gust de salsa în gură deși n-am mâncat niciodată câteodată visez că cineva apasă pe capul meu cu piciorul îl îndeasă într-o fântână de foc atunci mă trezesc speriat îl caut pe lângă mine cu mâna pe Dumnezeu dar Dumnezeu nu-i aici l-a racolat o firmă de recrutare care oferă contracte de muncă în Amsterdam îl poți vedea în turnul plângerii cum își sfâșie hainele pentru o flotă de pescadoare care nu se mai întoarce din larg în rest mai nimic am ajuns o mână de oase pe care o poți face căuș le arunci și din felul în care cad îmi poți citi viitorul ca din scrisorile țarinei Alexandrina către iubitul ei Nicolae
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate