poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-27 | | Din viaţă, într-un ghem împletit din Bumbac, cânepă şi lână de aur Găseşti în interior o nucă tare Pe care nu o poţi sparge Dar care se deschide singură La câteva cuvinte magice... Povestea albastră îşi face de cap În atelierul meu de pictură În casa de la Pescărie Îţi povestesc nici mai mult Nici mai puţin decât ce văd Ce văd şi ce simt Rareori îţi voi povesti Ce-mi aduc aminte De la Mărul Inorogului până la Mărul Prieteniei Ieri a plecat de acasă cuvântul Dacă Ajunsese la el, pe insulă, cuvântul Parcă Au plecat cu o barcă şi o traistă de merinde Dacă l-a întrebat pe Parcă: unde mergem, Bădie?... Între inimă şi minte O coardă subţire Atinsă de-o lacrimă trecătoare Cântă a mare Valuri, valuri, rostogolite Sărută plaja sau se sparg de dig Câte un ţipăt de pescăruş Şi un lătrat de câine Îmi aduc aminte de Pipirig... Se naşte-n miezul nopţii Poezia Cum se nasc melcişorii În stratul florilor de bună-seara Sunt atât de mici Că pot trece uşor Prin urechile acului Zilele astea au descoperit ei Melcişorii dintre florile mele Un sport marinăresc Să urce pe catargul unui par Până-n vârful parului Acolo să stea la soare Să privească de jur împrejur Şi apoi să viseze la meterezele Cântecului de ciocârlie Care se aude din vie De-ai zice că bate un clopot Ora amiezii în vârful dealului Ajuns la mine-n cuvinte La cosit florile câmpului Lasă coasa, Ioane, Trage-te la umbra nucului Bea un pic de apă din ulcior Potoleşte-ţi setea şi dormi un pic Să mai prinzi puteri Nu lăsa graba să vină peste tine Să te sfârşească Ca un val spart de dig Ori ca un cântec Invadat de un muşuroi de furnici Suiau furnicile la mine-n atelier Pe-o viţă de vie crescută pe pinul iubirii mele Când noi ne auzim Inimile şi minţile noastre aud şi ele Se aud între ei şi greierii noştri Care, vara aceasta, sunt mai mulţi ca niciodată Deschid o fereastră spre Infinit Un gând şi încă unul geamăn cu primul Zboară pe fereastra deschisă Unul pornit din inimă şi celălalt din minte Primul simplu şi frumos Al doile mai complicat şi mincinos Fiecare, după cum le este felul Primul zice ca mine Fie gestul cât de mic Tot mai mult decât nimic Al doilea zice ca Escher "we adore chaos because we love to produce order" Semănătorul de vise îşi aprinde o pipă Vorbeşte cu pipa sa cum vorbeşti tu cu o stea Stilul meu a prins culorile Infinitului într-un vers Versul acesta, pe nesimtite, a devenit Univers Toate locurile si oamenii mei dragi le-a aşezat pe o scară Astăzi, pentru prima oară, aud, văd, simt, presimt şi gândesc Pentru că totul şi toate mi le asum şi le iubesc Ce faci nocturnule, turnule, taciturnule? La farul tău s-au adunat pescaruşii Fluturii de noapte şi toate visele din lume Au făcut muguri de arcade pontice Ave Maria, culorile vântului, voiajul gândului Eu nu sunt decât un semănător începător Manechinul din lemn de gutui Îmbrăcat cu fanteziile Adelei Mărturiseşte şi el ceea ce deja ştii Sau încă nu ştii… Constanţa, Vineri, 27 August, 2021 Ioan cel Nou de la Pescărie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate