n-am să înțeleg niciodată de ce
alegem oameni pentru care însemnăm prea puțin
când lângă noi sunt oameni pentru care am însemna totul
probabil e mai simplu și confortabil
când însemni prea puțin dai puțin
când însemni totul dai totul dar
ni se pare că tot ce-am trăit
am trăit mai mult decât alții
și asta ne face să dăm lecții de viață
apoi ne batem cu pumnul în piept
basta enough
avem nevoie de liniște nu de convulsii febrile

apoi ne surprindem că jinduim
la fericirea care strălucește pe chipul necunoscuților
fără să știm ce urlet ascund ei în stern
umblăm cu o tristețe necunoscută în suflet
ca niște hoatzini enigmatici
ne smulgem părul din cap dăm vina pe noi
pentru alegeri greșite când nu ne mai suportăm
spunem că au ales alții în locul nostru

fără să vrem
între noi și prădătorii din serengeti
nu-i nicio diferență
acolo
în anotimpul ploios când prada e multă
vânătoarea e simplă și de succes toți se mulțumesc cu puțin
când e secetă și hrana-i pe sponci
cel mai puternic scapă cu viață
aici
când plouă cu oameni
alegerile sunt simple și de succes ne mulțumim cu puțin
nu credem că va veni ziua când vom fi mai singuri
ca pietrele mișcătoare din valea morții
și-atunci gândul că pentru cineva am fi însemnat totul
ne devorează pe dinăuntru