poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-09 | |
Sigur soarele are vreun motiv să fie așa euforic,
unul pentru care nu merită să-ți faci griji; binele lui e binele tău, chiar dacă nu ești la fel de euforic. Plecările amânate pot avea farmecul lor; risipa de frumusețe nu duce neapărat la ofilire, nici la extaz. Trecutul te păstrează, uneori, într-un lanț de ezitări; alegerile țin arareori de curbura destinului. Cel care ține în palmă zarul norocos este ieșit din frenezia clipei. Cine altul să-l protejeze decât soarele euforic? Uite că și cel mai norocos se stinge neștiut (sau, poate, acesta-i norocul său, unul chior, ceea ce-l face mai puțin ezitant, mai puțin intrigat de ceea ce iese din rațiunea vieții). Soarele cel binefăcător încălzește și pe bun, și pe odios, numai că inflația de phoenicși aduce cu sine prea multă cenușă, prea multă risipă de frumusețe, îndeajuns să intre-n extaz orice muritor (dacă nu în pană de sentimente). Ezitările sunt ca fluturii întârziați în toamnă, urnirea din ele te face mai puțin prevăzător. Oare nu așa te afunzi mai mult în rutină, și ordinea pe care-o râvnești luptând cu haosul interior e zadarnică, atâta timp cât te-ndepărtează de risipirea în frumusețe?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate