poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-03 | |
Mai știi cum se întâlneau anotimpurile pe banca din parc și eu nu înțelegeam de ce o ocoleai de fiecare dată ca să cauți trifoi cu patru foi?
Treceai pe lângă vorbele mele ușor nedumerită, ușor supărată, ușor intrigată și eu mă pierdeam în reverii superficiale gândind la reacția pe care o construisem în ochii tăi, pe fața ta, în corpul tău... Mai știi? Și-apoi tăceam cu zilele... Eu te chemam cu gândul și tu tăceai. Parcă să-mi faci în ciudă. Mă lăsai singur cu mine și sunt sătul de mine. Mă cunosc bine de tot. De ce taci? De ce mi-ai vorbi? Mă cunosc bine și, cumva, mă simt gol și în fața ta... Eu tac și tu îmi vorbești despre mine....De unde mă știi? Cum să fac să mă ascund de tine? Să fug? Aș putea, dar aș fi iar căzut în realitatea mea atât de a mea încât mă lasă rece. Stau singur așteptând să-mi lași din nou un cuvânt în e-mail....Habar n-ai tu cât aștept eu să te citesc din nou...deși nu spun nimic despre asta...De ce ți-aș spune când ai putere asupra mea? Cu tine sunt ca și cum aș citi ziarul la cafea, dimineața: știu că nimic nu este nou ca știre, știu ce voi afla din paginile ziarului, dar nu știu nume, date, locații... Nu știu cum de mă afli din ce în ce mai bine. Sunt ziarul tău de dimineața, citit cu lene la cafea. Și nu știu nimic mai plictisitor, dar felul în care tu mă citești ...mă aduce spre mine de pe drumuri. Și tac de teamă să nu vezi și asta în mine. Și cu cât tac mai mult cu atât mai mult mă cauți tu printre tăceri. Și mă joc de-a v-ați ascunselea cu tine. Mă joc, da, dar nu știu de ce încep să am impresia că tu te joci de-a v-ați ascunselea cu jocul meu... Mulți m-au lăsat până acum să fiu eu iubindu-mă, dar tu o faci altfel...pentru că tu nu ai niciun motiv să mă iubești așa cum sunt eu obișnuit...Și nu o faci. Și nu îți pasă că nu mă iubești așa cum vreau eu...pentru că tu vrei ca eu să învăț să iubesc...să mă iubesc...să te iubesc? Mi-e teamă să tot tac...mi-e teamă să vorbesc ...mi-e teamă că nici astăzi nu mi-ai lăsat două vorbe în e-mail... Oare banca din parc, aceea pe lângă care treci și azi, banca veche pe care s-au spus atâtea povești ...te va primi și pe tine sau iar o vei ocoli ca să cauți un trifoi cu patru foi?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate