poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-02 | |
Era iarnă, în lume, dar peste toate se scutură povești cu măslini
e mult prea târziu vezi, deja, ploaia catifelatelor tale secrete care se transformă, încet, în zăpadă degeaba flașneta o să oprească zăpada măslinie de săptămâna viitoare în difuzoare se aude, cu insistență, floarea albastră când se deschide un zoom pe ea, că vă rog și o privim, uimiți, cu încetinitorul e prea multă catifea în jurul corolelor tale și, în tine, Luana prea multă catifea orbitoare în care fierbi goală și tristă ca un fir incredibil de rugăciune țesut prin biserici care nu te-ai implorat cu privire la nimeni și la nimic n-ai ascultat niciodată jazz ci în schimb o viață erai în rochie ruptă și cenușie ai dat de mâncare la păsări de curte mirate și scufundate în niște râuri de aripi angelice ai împrăștiat boabe de porumb, cu muchia ascuțită, și gălbejite, uscate, din mâinile tale frumoase și erai simplă nu știai de pildă că moara îți măcina, de fapt, pe aici, grânele și că le cântărea pe fiecare că, însuți, pe tine, te vor măcina, violete, tot felul de gânduri, și mov, exact ca mălinul Raiuri trec prin femeie și se macină toată lumina, cam tristă lumea nu este simplă, Luana, ea este o moară de vânt care începe să te cunoască foarte bine și se zvântură din vântul lumii, prin brațele ei, și câtă frumoasă tăcere și cred că e zarvă pe la tine în păsări mamă, sunt bine, da-s rău, că mă chinuie! Servus mami, să pui niște lapte la fiert că vreau să beau ceva bun în următoarele cinci minute numai un salut pentru că aici la mine e periculos și e frângerea oaselor începuse să ningă, Luana, iar dumneata erai numai o femeie foarte gingașă îngeri prinseseră să apuce universul tău cu mâinile și să își scoată păsările dintre gratii, afară. (”Ninsese mult, Luana Anghelos, iar dumneata aveai numai bundița ta roșie, făcută din petale”, Ed. Pim, 2021)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate