poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-22 | |
Între ochii noștri e deșert de cuvinte.
Ne-au secat atingerile, ni s-au uscat sentimentele. Ne privim prin sticlă. Nu-ți mai simt parfumul și mă simt pierdut. Sunt ca un lup închis într-o cușcă. Lipsit de haită. Fără miros. Mi-a rămas luna. Dar nu mai am nici voce ori motiv să îi spun că o văd...urlând. La ce bun un urlet ...în cușcă? La ce bun o chemare când și tu ești într-o cușcă? Mi-e dor de simțuri. Mi-e dor de mine, cel care respiram atât de energic pădurea, pământul, vântul, apa! Nisipul tot s-a făcut sticlă și mi-a urcat până în inimă. Mi-e frică să gândesc pentru că și mintea din cușcă mi s-ar putea face țăndări! Sufletul mi-e ascuțit. Ciob de sticlă. Și totuși, ceva îmi cântă în adâncuri. Dorul de tine. În toată mina mea de sare s-a aprins o lumină. Ești tu. Dacă aș putea să te ating...măcar o secundă...știu că sticla s-ar preface din nou în nisip... Aș ucide cu tine, prin tine, de dragul și de dorul tău deșertul. Tu, Fata Morgana a cuștii mele-de-ceva-vreme, îmi poți spune, rogu-te, cine a transformat nisipul în sticlă?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate