taci, o să fie bine
după ploaie vine vreme bună! –
asta, îi răspund, numai în
anotimpurile călduroase

taci, nimeni nu și-a plâns toate lacrimile
odihna lor se numește surâs
ai văzut drac mort?! – dar viu? îl întărât –
o, de-ai tăcea, ai auzi marea!
și-i zic: unde naiba să auzi marea de la altitudinea
unde-s puse la uscat sufletele răposaților?! –
sus nu-i sus, știe numai cine a urcat definitiv
cum nici jos nu prea există
doar un fel de perspectivă fețelor cerului

își frământă mâinile din care
țâșnesc dintr-odată pâini mici și
gata coapte
aburul lor umple tăcerea cu mine

ce-mi pasă că nu va ploua
mortul ăsta îmbărbătându-mă
și-a pus pâinile la urechi ca pe niște scoici
aude marea mai bine decât
orice cruce deasupră-ne