Lovesc în piatra din lumea cealaltă
Să îi dăruiesc dimensiuni și formă.

Simt cum îi scânteiază făptura enormă.

Îi privesc neînfăptuirea încă diformă
Și lovesc cu sete de vorbă.

Mi-a transpirat cerul din palmă și port
Nesiguranța în mâna cu care lovesc.

Ridic brațul. Umbra acestuia cade blestemând,
Deși nu l-a luminat nimic.

Apoi, potopind năvălesc și inund fiecare cuvânt
Eliberând din litere legătura rostirii.

Și dăltuiesc din umbra umbrei pe care o poartă
Fiecare moarte înmormântată în piatră.

În cerul nopții pietre strălucesc
Lovite de cuvinte cu care privesc.