poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-06-26 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Într-un sipet e un pumnal. A fost lucrat la Toledo, la sfârșitul veacului trecut; Luis Melian Lafinur i l-a dat tatălui meu, care l-a adus din Uruguay; Evaristo Carriego l-a ținut cândva în mână. Cei care-l văd trebuie să se joace câtva timp cu el; se vede că de mult îl căutau; mâna se grăbește să strângă plăselele care-o așteptau; lama ascultătoare și tăioasă joacă precis în teacă. Altceva dorește pumnalul. E mai mult decât o structură alcătuită din metale; oamenii l-au conceput și l-au făcut cu un scop foarte precis; într-un fel este veșnic, pumnalul cu care azi-noapte a fost ucis un om în Tacuarembó e același cu pumnalele cu care a fost omorât Cezar. Vrea să ucidă, vrea să verse neapărat sânge. Într-un sertar de la un scrin, printre ciorne și scrisori, pumnalul își visează visul simplu de tigru, iar mâna se-nfioară când îl strânge, fiindcă metalul prinde viață, metalul care-l presimte la fiecare atingere pe ucigașul pentru care l-au făurit oamenii. Uneori mi se face milă. Atâta duritate, atâta credință, o trufie atât de impasibilă și nevinovată, iar anii trec, fără rost. traducere - Andrei Ionescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate