Ispititor,
cândva răsfățat
și-aninat într-un cui
la răscruce de gesturi!
Te văd strecurat
pe sub gene,
apă înspumată și năbădăioasă,
țărmuri vii stâncoase,
ce de vreme-s roase!
Te scriu pe nisipul
din vechea Ithacă,
nopții circumscris,
oniric, pe oceanul nesfârșit,
clocotind în sângele
Circei!
Cos adeseori pânze vii de velă
din zbor și ani
pierduți prin licarne.
Flămânzit,
așteptând tinerețea,
lividă aripă
răsărită-n pustie!
Miez de cuvânt,
trup înviind în cocon de Pleiadă,
arvunit de-o Cezară!
Țipă-n extaz aducere-aminte
prea strâmtă și pudică
în toată goliciunea ei.
Tu și eu,
o unică fregată
pe-ntinderea
din care Hyperion răsare!
Punct pus îndoielii
și fricii, bocet
pe spinarea curcubeului
așteptare,
vin-o și m-ajută,
stinge-mi tu stihia
care-mi arde-n oase,
rece și întunecoasă,
dorul lui cuvânt
cel de naînfrânt!